Aș …

As purta toata vara numai haine albe pentru ca asa as juca cel mai bine jocuri de pe miniclip hahahaha… Visez la rochii vaporoase … Mereu alba, o vara intreaga … Pe pielea  mea maslinie sa danseze vesminte pure …

As vrea sa ma trezesc zambind si sa adorm cantand sau sa adorm in timp ce iubitul meu imi face masaj …

As vrea sa devina palpabile toate randurile scrise in gand, poezioarele compuse numai in mintea mea, ideile interesante ce-mi mai vin la ore mici cand si somnul si visarea cu ochii deschisi ma ademenesc ca o intalnire cu oameni care au chef sa se joace cu motociclete

As alerga desculta, cu parul in vant pe un camp cu flori… maci rosii cu margarete salbatice si ceva flori galbene, albastre … Sa strang un buchet imens, dar florile sa nu moara odata rupte, ci din contra, admiratia mea sa le ofere nemurirea …

As colinda (intr-o vara vesnica, intr-o rochie alba) pe-un camp cu flori multicolore si soarele sa-mi danseze in par si eu sa ma simt printesa ca atunci, demult, cand eram numai o copila …

As purta o bucata de camp inflorit daca albul nu ar mai exista …

btw:
Intre toate porcariile zilei de azi am avut si-o mare bucuire: un prieten drag, care sta de aprox 6 luni in spital si-a trecut prin transplant, septicemie, operatie pe coloana cu pus placute de metal pe ea…etc.. etc…AZI AMERS PRIMA OARA FARA DURERI. Dupa 6 luni de stat doar intins in pat! Nu va pot spune ce bucurie am avut…din aia cu ochii plini de apa… Ochii lui..ochii mei…

Nimic mai mult nu pot scrie. Dar e atat de mult ce-am scris deja!!!!

Fericit si trista

Acu vreo 5 ani imi tipam fericirea. Nu am realizat cat de egoist suna sa fac asta. Apoi o urmat cea mai dificila perioada din viata mea. Iar acuma sunt si fericita si nefericita in acelasi timp si cred ca asa e cel mai firesc sa fim, cel mai uman, cel mai realist, cel mai matur.

Avem flori si minuni in viata noastra, dar avem si incercari, stim acuma adevaruri, simtim si vedem dureri. Suntem constienti ce munti au unii de carat … Stim cum e, stim ca vor veni si altii … Dar de asemenea stim sau ar trebui sa stim ca ziua de azi e minunea care ni se intampla chiar acuma …

Auzeam despre fericire si nu eram de acord. Cica sunt momente de fericire, asta e fericirea. Credeam ca fericirea e o stare generala, credeam ca este permanenta daca stii sa o gasesti si sa o pastrezi. Si am gasit-o si am pastrat-o …  o vreme pana cand viata m-a lovit sau pana cand eu m-am lasat lovita.

Acuma stiu sa fiu fericita cuminte, nu mai imi urlu fericirea. Cu cat te maturizezi, alergi prin ani si experiente, te lovesti de oameni si de situatii, inveti ca a fi multumit, fericit, implinit inseamna sa faci pace cu tine, cu dusmanii, cu defectele celor pe care ii iubesti si nu numai, sa faci pace cu visele neimplinite si cu durerile vechi si noi, sa faci pace si sa accepti tot pe ai pe farfuria din fata ta. Si eventual sa multumesti si sa zambesti!

Nu sunt deloc echilibrata, stiu teoria, ma luminez. Ramane sa mai pun si-n practica zi de zi si nu numai in anumite zile. Putine zile.

Din amalgamul numit viata fac parte toate: oameni dragi, vise implinite, boli, cuvinte ce lovesc, oboseala, gesturi cu miere, ochi de copil, binecuvantari, papa bun, prieteni deosebiti, insomnie, probleme la lucru, durerile celor dragi, excursii, ganduri negre, sperante ….

Cand amesteci totul ajungi aici: happy and sad in the same time.

disperări

eu înainte  zăceam pe podeaua din baie cu orele încercând să mă concentrez cum sa ma epilez. Acum am descoperit ca exista epilare definitiva si sunt una dintre cele mai fericite femei de pe aceasta planeta.

acuma beau ceai de bergamotă, nu pentru că îmi place, dar sor-mea bea numai de ăsta. citesc cărţi întruna, glumesc, zâmbesc, dansez prin casă, mă plimb în fiecare seară şi mi se întâmplă să ţip până răguşesc refrenul de la Should I stay or should I go.  citesc multe poezii, îmi fac diferite tratamente pentru părul meu roşu şi cel mai grav lucru pe care pot să-l fac când sunt tristă (pentru că se întâmplă să fiu tristă, chiar des) este să dorm. şi dacă serios, în orice situaţie fără de ieşire, culcaţi-vă. şi la întrebarea dacă am experienţă în şofat, aş putea răspunde cu dezinvoltură că da, cu mixerul în cratiţă. am devenit atât de  normală, de la lumânarile aromate până la cea mai fină cremă de corp şi sincer, între cum eram şi cum sunt, nu ştiu să zic care dintre stări ascunde o disperare mai mare.

nici n-aş putea vreodată, tot ce ştiu e că disperarea de acum e una trufaşă, disperare om mândru, călit, disperare de om care nu se mai îmbată cu apă rece.

atâtea teme suculente pe care aş vrea să le abordez şi atâta indiferenţă, mă mir cum de încă nu mi-a explodat capul.

remember to forget

se întâmplă ca unii oameni  să scrie pentru că citesc mult. altfel, viaţa lor ar fi cu totul alta şi pretenţiile literare le-ar lipsi cu desăvârşire. dar aşa, când citeşti,  înţelegi că gândurile au individualitate nu pentru că nu se aseamănă cu ce-au spus/scris alţii, ci pentru că tu le-ai putea spune/scrie altfel.  iar o lecţie de modestie te-ar învăţa că nu trebuie să mai repeţi ceea ce alţii au spus-o, dacă nu mai bine, cel puţin înaintea ta, dar cei care au ambiţii literare sunt rareori modeşti, şi rarităţile care sunt, exact asta ajung, scriitori modeşti. modestia e o scuză pentru frica de eşec. de altfel, numai ambiţia mişcă sori şi stele, modestia până când, n-a dat,  în medie, omenirii altceva decât oameni medii în cele mai diverse medii. şi uneori, tind să recunosc că tu ai fost un proiect prea ambiţios şi acum când te părăsesc, chiar dacă sunt dezamăgită,  trebuie să recunosc că resimt şi o imensă uşurare. şi nu te părăsesc pentru că mă înşeli (pentru că teoretic nu poţi înşela când nu ţi-ai luat obligaţii), ci pentru că nu te mai iubesc, iar faptul că mă înşeli e doar o circumstanţă atenuantă. şi pretenţia că nu te mai iubesc este, oarecum, o prea mare ambiţie. pentru că e adevărat că te-am visat azi noapte şi visul nu era dintre cele cuminţi şi la fel de adevărat este că aş fi vrut să te descopăr lângă mine când m-am trezit ca să transcriu visul meu în realitate precum aş transcrie o  poezie de dragoste nebună  de pe ciornă pe curat. şi sunt sigură că aş fi juisat şi jubilat alături de tine, chiar dacă tu te termini ori prea încet, ori prea repede, şi totuşi cred că asta e farmecul care mă face să te iubesc atât de mult, dorinţa de a găsi în tine nu perfecţiunea, ci adevărul.  onest este să recunosc că unei distanţe pozitive atât de mari dintre noi, eu i-as prefera o distanţă negativă, în care nu ne-ar separa nimic, ba din contra, ceva ne-ar uni, unu-n-altul.

şi chiar dacă Sartre spunea că infernul sunt ceilalţi, tu însuţi nu eşti nici pe departe raiul, , deşi, cochetez cu ideea că eu, acum, în sutien negru dantelat şi bluză transparentă sunt, într-o mică mare măsură, raiul. iar recordul recordurilor mele personale eu l-am bătut azi dimineaţă când m-am trezit şi am trăit câteva minute fără să-mi amintesc de tine. suculente, fragede, aproape câteva minute în care am resimţit indirect, armonia lumii până în clipa când talazuri violente s-au izbit de ţărmurile conştiinţei mele şi într-o odioasă mişcare de distrugere au reinstaurat în mine vechea ordine – haosul.  cui îi pasă că încă te iubesc sau nu, dacă cea mai mare victorie a mea  sunt cele câteva minute în care reuşesc să uit că tu exişti.  iar în fiecare seară, cu lacrimi pe care totuşi nu le plâng, îmi scriu pe pernă remember to forget.

despre discriminare sentimentală și panaceu temperamental

ce plăcut să ți se spună asta când nici tu nu știi. sau știi, dar îți este greu să accepți.

chiar mă gândeam aseară înainte să adorm că de fiecare dată când sunt euforică ar fi bine să îmi notez motivele fericirii mele ca să mi le amintesc la nevoie. dar viața se pare că e cel mai sever profesor și nu ne lasă cu nici o copiuță. așa că în momentele de cumpănă eu tot nu găsesc panaceu mai bun ca berea și vodka și nu se știe dacă-mi fac mai mult rău sau bine, cu tot cu echipament de protectie. e bine totuși să acceptăm faptul că există și rău necesar și că unele lucruri se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple, iar a încerca să afli motivele e ca și cum i-ai cere mării sare. trebuie să fii întotdeauna recunoscător, pentru toate șuturile în fund pe care ți le-a aplicat viața trebuie să fii absolut recunoscător și nimic mai mult, trebuie să înțelegi că e o binecuvântare să poți iubi, că omul pe care îl iubești, chiar peste mări și tări, va exista mereu pentru tine așa cum a existat la un moment anume și asta e un motiv destul de important pentru a fi fericit. până la urmă noi toți suntem niște mici prinți și toți avem o singură planetă, iar planeta asta e deosebită pentru că există pe ea o floare, numai a noastră și totul ține de timpul petrecut cu floarea noastră. și de Saint-Exupéry a câștigat al treilea război mondial, așa zice Sandu.

și acuma vine spoiler alert : trist e când floarea ta o miros alții, iar într-un final fericit  o mânâncă o oaie.

și până la urmă știți ce-am învățat eu? că nimic nu umilește mai mult decât iubirea. mai ales când e la locul și timpul nepotrivit. unul iubește și suferă, altul nu poate iubi și se simte vinovat. și știți ce am mai învățat ? că orgoliul, cât de huiduit și blamat n-ar fi, rămâne cea mai bună opțiune și unica vestă de salvare. cel mai bun panaceu de natură temperamentală.

cine a zis că dragostea nu moare încă n-a înțeles că dacă trebuie o îngropăm de vie.

it’s impossible to walk in a straight line while blindfolded. you will end up walking  in circles.

pentru ce ne acoperim ochii? decât în cercuri, mai bine pe muchie de lamă.

sănătate.

epitaf in loc de motto

dacă ai muri acuma, sub ce epitaf s-ar înscrie viața ta?

înafară de clasicul ”depre morți numai de bine”, cine ai fi tu pentru oamenii care își vor mai aminti de tine? și își va mai aminti cineva mai mult decât în treacăt, așa ca pe un eveniment de-o zi , ”uite, a murit bă ăla, îți dai seama” ? și ce ai adus tu în viața celor care te-au cunoscut? azi făcând bagaje am aruncat o grămada de lucruri inutile pe care le purtam după mine fără să am vreo nevoie evidentă de ele.  și acuma le-am aruncat pe toate, fără să regret, țin cu dinții numai de cărțile mele și de lucruri care, de fapt, nu sunt lucruri. și pân la urmă așa e și cu oamenii, vine o vreme când trebuie să știi să faci curat în oamenii pe care îi porți după tine prin viață și să îi păstrezi doar pe cei importanți. eu, sincer, rămând cu trei, patru oameni de care m-am ancorat  și pe care nu-mi permit să îi pierd și sincer, nu îmi pare rău deloc, media este, în general, mult mai mică.

pe tine câți te-ar păstra în viața lor? și tu dacă ai face curățenie prin sertarele sufletului, cu ce ai rămâne? poți să ai câte nu poți tu duce și să te tragă la pământ banii din buzunar, dacă în suflet și în cap bate vântul, tot degeaba ești. și știu că asta s-a mai spus cu mii de ocazii înaintea mea, dar eu nu scriu ca să șochez și ca să fac descoperiri, eu scriu sincer tot ce-mi trece prin cap  (inafară de gloanțe) – nu m-am putut abține.

eu constat că de fiecare dată mă gândesc să spun mai multe, dar oamenii la origini îs egoiști, așa că eu tot aleg să țin mai mult pentru mine și mai puțin pentru alții. pân la urmă eu nu pot să țin nimănui discursuri moralizatoare, eu pur și simplu încă mă gândesc care ar fi epitaful meu.

Am iubit. Am suferit. Fără succes. Dar măcar am încercat.  (replică ipocrită la ”everything was beautiful and nothing hurt” a lui Vonnegut. ha)

hai să fim mai senini și mai buni și mai sinceri unul cu altul, eu pe zi ce trece să sunt și oameni inteligenți și frumoși pe pământ și trebuie de făcut mai multe legături între oameni decât între idei și cuvinte.

Expeditie in lumea hainelor

Cum ajungi de la cautarea unui ceas sa-ti cheltuiesti toti banii pe haine fara vreo intentie? Aceasta este o intrebare la care inca nu stiu sa va raspund. Mi s-a intamplat ieri in timp ce cautam un ceas la care visez de ceva timp si pentru care am tot pus bani de-o parte. Pe langa slabiciunea pentru haine, pantofi si genti, mai am una: aceea pentru ceasuri. Dar bineinteles ca cei care ma cunosc stiu deja acest lucru!!!

Revenind la poveste. Stiam exact ce model de ceas vreau si de unde. Cu toate astea m-am gandit ca nu ar strica sa verific si pe alte site-uri, in ideea ca poate gasesc vreo oferta mai buna decat cea pe care o aveam deja. Si fara sa vreau de la ceasuri am ajuns pe un site de haine, apoi pe altul pana cand m-au oprit in promotiile unui site pe care il accesam prima data. Si a fost suficient avand in vedere ca sunt o mare amatoare de haine ieftine online, iar promotiile de aici erau mai mult decat tentante am zis ca nu ar strica sa-mi comand cate ceva. Oricum trebuia sa-mi innoiesc garderoba pentru vara asa ca era foarte bine.

In principiu am zis ca nu imi comand decat cateva rochite si atat. Apoi mi-au fost recomandate si costumele de baie carora nu am putut sa le rezist. Iar in final sandalutele si accesoriile de plaja.

Acum strang iar bani pentru ceas.