Aș …

As purta toata vara numai haine albe pentru ca asa as juca cel mai bine jocuri de pe miniclip hahahaha… Visez la rochii vaporoase … Mereu alba, o vara intreaga … Pe pielea  mea maslinie sa danseze vesminte pure …

As vrea sa ma trezesc zambind si sa adorm cantand sau sa adorm in timp ce iubitul meu imi face masaj …

As vrea sa devina palpabile toate randurile scrise in gand, poezioarele compuse numai in mintea mea, ideile interesante ce-mi mai vin la ore mici cand si somnul si visarea cu ochii deschisi ma ademenesc ca o intalnire cu oameni care au chef sa se joace cu motociclete

As alerga desculta, cu parul in vant pe un camp cu flori… maci rosii cu margarete salbatice si ceva flori galbene, albastre … Sa strang un buchet imens, dar florile sa nu moara odata rupte, ci din contra, admiratia mea sa le ofere nemurirea …

As colinda (intr-o vara vesnica, intr-o rochie alba) pe-un camp cu flori multicolore si soarele sa-mi danseze in par si eu sa ma simt printesa ca atunci, demult, cand eram numai o copila …

As purta o bucata de camp inflorit daca albul nu ar mai exista …

btw:
Intre toate porcariile zilei de azi am avut si-o mare bucuire: un prieten drag, care sta de aprox 6 luni in spital si-a trecut prin transplant, septicemie, operatie pe coloana cu pus placute de metal pe ea…etc.. etc…AZI AMERS PRIMA OARA FARA DURERI. Dupa 6 luni de stat doar intins in pat! Nu va pot spune ce bucurie am avut…din aia cu ochii plini de apa… Ochii lui..ochii mei…

Nimic mai mult nu pot scrie. Dar e atat de mult ce-am scris deja!!!!

Fericit si trista

Acu vreo 5 ani imi tipam fericirea. Nu am realizat cat de egoist suna sa fac asta. Apoi o urmat cea mai dificila perioada din viata mea. Iar acuma sunt si fericita si nefericita in acelasi timp si cred ca asa e cel mai firesc sa fim, cel mai uman, cel mai realist, cel mai matur.

Avem flori si minuni in viata noastra, dar avem si incercari, stim acuma adevaruri, simtim si vedem dureri. Suntem constienti ce munti au unii de carat … Stim cum e, stim ca vor veni si altii … Dar de asemenea stim sau ar trebui sa stim ca ziua de azi e minunea care ni se intampla chiar acuma …

Auzeam despre fericire si nu eram de acord. Cica sunt momente de fericire, asta e fericirea. Credeam ca fericirea e o stare generala, credeam ca este permanenta daca stii sa o gasesti si sa o pastrezi. Si am gasit-o si am pastrat-o …  o vreme pana cand viata m-a lovit sau pana cand eu m-am lasat lovita.

Acuma stiu sa fiu fericita cuminte, nu mai imi urlu fericirea. Cu cat te maturizezi, alergi prin ani si experiente, te lovesti de oameni si de situatii, inveti ca a fi multumit, fericit, implinit inseamna sa faci pace cu tine, cu dusmanii, cu defectele celor pe care ii iubesti si nu numai, sa faci pace cu visele neimplinite si cu durerile vechi si noi, sa faci pace si sa accepti tot pe ai pe farfuria din fata ta. Si eventual sa multumesti si sa zambesti!

Nu sunt deloc echilibrata, stiu teoria, ma luminez. Ramane sa mai pun si-n practica zi de zi si nu numai in anumite zile. Putine zile.

Din amalgamul numit viata fac parte toate: oameni dragi, vise implinite, boli, cuvinte ce lovesc, oboseala, gesturi cu miere, ochi de copil, binecuvantari, papa bun, prieteni deosebiti, insomnie, probleme la lucru, durerile celor dragi, excursii, ganduri negre, sperante ….

Cand amesteci totul ajungi aici: happy and sad in the same time.

disperări

eu înainte  zăceam pe podeaua din baie cu orele încercând să mă concentrez cum sa ma epilez. Acum am descoperit ca exista epilare definitiva si sunt una dintre cele mai fericite femei de pe aceasta planeta.

acuma beau ceai de bergamotă, nu pentru că îmi place, dar sor-mea bea numai de ăsta. citesc cărţi întruna, glumesc, zâmbesc, dansez prin casă, mă plimb în fiecare seară şi mi se întâmplă să ţip până răguşesc refrenul de la Should I stay or should I go.  citesc multe poezii, îmi fac diferite tratamente pentru părul meu roşu şi cel mai grav lucru pe care pot să-l fac când sunt tristă (pentru că se întâmplă să fiu tristă, chiar des) este să dorm. şi dacă serios, în orice situaţie fără de ieşire, culcaţi-vă. şi la întrebarea dacă am experienţă în şofat, aş putea răspunde cu dezinvoltură că da, cu mixerul în cratiţă. am devenit atât de  normală, de la lumânarile aromate până la cea mai fină cremă de corp şi sincer, între cum eram şi cum sunt, nu ştiu să zic care dintre stări ascunde o disperare mai mare.

nici n-aş putea vreodată, tot ce ştiu e că disperarea de acum e una trufaşă, disperare om mândru, călit, disperare de om care nu se mai îmbată cu apă rece.

atâtea teme suculente pe care aş vrea să le abordez şi atâta indiferenţă, mă mir cum de încă nu mi-a explodat capul.